Lucrarea, aflată la a doua ediţie, reprezintă prima sinteză de jurisprudenţă publicată în materia răspunderii medicale. Hotărârile selectate se referă la chestiuni diversificate, ce ţin de natura obligaţiilor personalului medical, consecinţele actului medical efectuat cu încălcarea obligaţiilor profesionale, din perspectiva răspunderii civile delictuale, dar şi a legilor speciale pe domenii: obligaţia de diligenţă în tratamentul aplicat, obligaţia de rezultat în anumite tratamente (stomatologice), obligaţia de diagnosticare corectă, obligaţia de prevenţie, de monitorizare, de supraveghere medicală. De asemenea, sunt abordate aspecte privind desfăşurarea procedurii administrative prealabile în faţa Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis, referitoare la obligativitatea efectuării unui raport de expertiză asupra cazului sesizat, soluţiile pe care le poate pronunţa Comisia, natura termenului pentru emiterea de către Comisie a unei decizii asupra sesizării privind cazul de malpraxis, precum şi probleme procedurale invocate în faţa instanţelor judecătoreşti, cum ar fi competenţa materială, prescripţia acţiunii în răspundere, coparticiparea procesuală pasivă obligatorie a Comisiei de malpraxis şi a medicilor răspunzători, administrarea şi aprecierea probelor în faţa Comisiei şi a instanţelor.
Sunt prezentate în volum atât exemple de speţe în care instanţele au reţinut existenţa unui caz de malpraxis, răspunderea pentru fapta proprie a personalului medical şi răspunderea, în calitate de comitent, a unităţilor spitaliceşti şi a cabinetelor medicale private, cât şi speţe în care acestea au respins acţiunile în răspundere medicală fie ca urmare a inexistenţei elementului material al răspunderii, a vinovăţiei, fie pentru că a fost posibilă şi s-a efectuat repararea imediată a prejudiciului, fie din cauza lipsei administrării din partea persoanei interesate a probelor necesare judecării cauzei. Au fost redate într-o secţiune distinctă litigii referitoare la răspunderea unităţilor medicale înseşi, în cadrul cărora culpa medicului nu a fost reţinută, fiind identificate cauzele producerii prejudiciilor medicale în condiţiile de tratament, declanşatoare de infecţii intraspitaliceşti, sau în lipsa medicamentelor, a dotărilor, a instrumentarului medical ori a substanţelor sau a sângelui pentru efectuarea completă şi corectă a intervenţiilor chirurgicale.
În contextul nefericit al mediatizării unor cazuri de malpraxis medical, răspunderea personalului medical trebuie înţeleasă în mod corect din perspectivă judiciară, atât de către medici, cât şi de către pacienţii implicaţi. Nu orice conduită a personalului medical poate atrage răspunderea medicală, ci îndeplinirea în fapt şi în drept a condiţiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ. 1864, respectiv de art. 1357 NCC, precum şi de Legea nr. 95/2006, în mod cumulativ. Din această perspectivă, lucrarea poate fi o referinţă utilă pentru persoanele care nu sunt familiarizate cu termenii juridici şi medicali, precum şi pentru personalul medical. De asemenea, hotărârile selectate pot constitui un instrument de lucru necesar pentru avocaţii care îşi asumă susţinerea acţiunilor în răspundere medicală ori apărarea personalului medical, precum şi pentru magistraţii aflaţi în situaţia de a pronunţa soluţii în cauzele de acest fel supuse judecăţii.
- Folosiți căsuța pentru a căuta termenii doriți
